SyncBoard logo by eFacturaFlow

← Resurse

Facturi plătite parțial: restul de plată și lotul următor

Nu orice scadență se închide cu un singur transfer. Lichiditatea, o negociere, o reținere de garanție sau o diferență de cantitate lasă un sold deschis pe aceeași e-factură. Dacă evidența tratează factura fie ca „neplătită integral”, fie ca „scăpată din listă”, următorul lot e greșit: fie reexportați tot, fie uitați restul până devine restanță.

1. Înregistrați ce a semnat banca

Suma din evidență = suma din transfer, nu „cam cât era pe factură”. Câțiva lei diferență se acumulează; la reconciliere cu furnizorul nu aveți ce explica. După semnare, marcați parțial cu cifra exactă, în aceeași sesiune — de ce imediat după bancă.

2. Ce rămâne vizibil

Factura nu iese din coada de plată. Rămâne cu restul: total minus ce ați plătit deja (și minus alte parțiale, dacă au existat). Scadența documentului rămâne aceeași, dacă nu ați convenit alt termen pe sold. În prioritate, soldul deschis se comportă ca o factură: restant, azi sau viitor, după aceeași dată.

Referința la a doua plată: tot numărul facturii. Furnizorul alocă pe document, nu pe „tranșa 2”. Dacă banca limitează lungimea detaliului, păstrați măcar numărul, nu un text generic.

3. Două capcane

În fișierul de import intra doar cât mai aveți de transferat acum, nu totalul original. Context: import în aplicația bancară, sumă și referință în fișier.

4. Când parțialul e de fapt o dispută

Dacă nu plătiți tot pentru că lipsește anexa, e o cantitate contestată sau un preț, soldul deschis nu e „următoarea tranșă de cash flow”. E o linie blocată până se clarifică. Amestecarea cu plățile parțiale de lichiditate încurcă: veți include disputa în lotul de luni „că e restanță”. Separarea (notă internă / nu intra în export) e mai ieftină decât o plată pe care o veți recupera după. Anexe: ce nu vine în SPV.

5. Rezumat

Toate resursele Marcare după bancă